sâmbătă, 6 septembrie 2008

cdatabase

1.Gabriel Garcia Marquez, Un veac de singurătate
2.Gabriel Garcia Marquez, Toamna patriarhului
3.Gabriel Garcia Marquez, Dargostea în vremea holerei
4.Gabriel Garcia Marquez, Despre dragoste şi alţi demoni
5.Mario Vargas Llosa, Oraşul şi câinii
6.Mario Vargas Llosa, Povestaşul
7.Valdimir Nabokov, Lolita
8.Mircea Cărtărescu, Nostalgia
9.Mircea Cărtărescu, Orbitor
10.Henry Miller, Tropicul Cancerului
11.Anaïs Nin, Incest
12.Umberto Eco, Numele trandafirului
13.Philip Roth, Complexul lui Portnoy
14.Arturo Perez-Reverte, Regina Sudului
15.Arturo Perez-Reverte, Tabloul flamand
16.Salman Rushdie, Ruşinea
17. Patrick Suskind, Parfumul
18.John Steinbeck, Iarna vrajbei noastre
19. Herman Hesse, Jocul cu mărgelele de sticlă
20. Pascal Bruckner, Paria
21. Italo Svevo, La conscienza di Zeno
22. Wirgina Woolf, Spre far
23. Herta Muller, Regele se-nclină şi ucide

marți, 19 august 2008

Castelul din Ozd



Nu există foarte multe date referitoare la această construcţie, dar se pare că a fost ridicată la sfârşitul secoluli al XVII-lea (se vehiculează anul 1682) de generalul Pekry Lorincz, după modelul castelelor de pe valea Loirei. De-a lungul secolelor a aparţinut mai multor familii nobiliare maghiare, iar după instaurarea regimului comunist a fost sediul al CAP. Majoritatea reşedinţelor nobiliare din Transilvania au primit după '48 întrebuinţări de acest fel. Ce altceva putea să facă Partidul Comunist cu astfel de construcţii, decât să le transforme în spitale de nebuni, închisori, centre de plasament sau sedii ale cooperativelor agricole? Să vedem cum va şti să le valorifice societatea democratică...

sâmbătă, 16 august 2008

Henry Miller, despre esenţa artei

"Alături de seminţia umanilor, curge o altă rasă de indivizi, aceea a inumanilor, rasa artiştilor care, îmboldiţi de impulsuri necunoscute, iau masa amorfă a omenirii şi, prin febra şi farmecul ce i le infuzează, schimbă acest aluat apos în pâine şi pâinea în vin şi vinul în cântec. [...] Un bărbat care aparţinei acestei rase trebuie să se înalţe pe piscuri, cu bâlbâiala în gură, şi să-şi sfârtece maţele. E bine şi e drept să facă aşa, fiindcă trebuie! Iar tot ce rămâne în afara acestui spectacol înspăimântător, tot ce este mai puţin groaznic, mai puţin înfiorător, mai puţin nebun, mai puţin delirant, mai puţin molipsitor nu este artă. Tot restul este o contrafacere."

Henry Miller, Tropicul Cancerului