sâmbătă, 6 septembrie 2008

cdatabase

1.Gabriel Garcia Marquez, Un veac de singurătate
2.Gabriel Garcia Marquez, Toamna patriarhului
3.Gabriel Garcia Marquez, Dargostea în vremea holerei
4.Gabriel Garcia Marquez, Despre dragoste şi alţi demoni
5.Mario Vargas Llosa, Oraşul şi câinii
6.Mario Vargas Llosa, Povestaşul
7.Valdimir Nabokov, Lolita
8.Mircea Cărtărescu, Nostalgia
9.Mircea Cărtărescu, Orbitor
10.Henry Miller, Tropicul Cancerului
11.Anaïs Nin, Incest
12.Umberto Eco, Numele trandafirului
13.Philip Roth, Complexul lui Portnoy
14.Arturo Perez-Reverte, Regina Sudului
15.Arturo Perez-Reverte, Tabloul flamand
16.Salman Rushdie, Ruşinea
17. Patrick Suskind, Parfumul
18.John Steinbeck, Iarna vrajbei noastre
19. Herman Hesse, Jocul cu mărgelele de sticlă
20. Pascal Bruckner, Paria
21. Italo Svevo, La conscienza di Zeno
22. Wirgina Woolf, Spre far
23. Herta Muller, Regele se-nclină şi ucide

marți, 19 august 2008

Castelul din Ozd



Nu există foarte multe date referitoare la această construcţie, dar se pare că a fost ridicată la sfârşitul secoluli al XVII-lea (se vehiculează anul 1682) de generalul Pekry Lorincz, după modelul castelelor de pe valea Loirei. De-a lungul secolelor a aparţinut mai multor familii nobiliare maghiare, iar după instaurarea regimului comunist a fost sediul al CAP. Majoritatea reşedinţelor nobiliare din Transilvania au primit după '48 întrebuinţări de acest fel. Ce altceva putea să facă Partidul Comunist cu astfel de construcţii, decât să le transforme în spitale de nebuni, închisori, centre de plasament sau sedii ale cooperativelor agricole? Să vedem cum va şti să le valorifice societatea democratică...

sâmbătă, 16 august 2008

Henry Miller, despre esenţa artei

"Alături de seminţia umanilor, curge o altă rasă de indivizi, aceea a inumanilor, rasa artiştilor care, îmboldiţi de impulsuri necunoscute, iau masa amorfă a omenirii şi, prin febra şi farmecul ce i le infuzează, schimbă acest aluat apos în pâine şi pâinea în vin şi vinul în cântec. [...] Un bărbat care aparţinei acestei rase trebuie să se înalţe pe piscuri, cu bâlbâiala în gură, şi să-şi sfârtece maţele. E bine şi e drept să facă aşa, fiindcă trebuie! Iar tot ce rămâne în afara acestui spectacol înspăimântător, tot ce este mai puţin groaznic, mai puţin înfiorător, mai puţin nebun, mai puţin delirant, mai puţin molipsitor nu este artă. Tot restul este o contrafacere."

Henry Miller, Tropicul Cancerului

miercuri, 13 august 2008

Freedom for Lazy People

Într-o Românie a UAP-urilor şi a lâncezelii artistice este foarte greu să te raportezi la arta contemporană ca la ceva viu şi efervescent. În cele mai multe cazuri, demersurile artistice de azi, din jurul nostru se nasc deja moarte. Sunt cunoscute de un cerc restrâns: familia, prietenii, colegii de breaslă, câţiva oameni din presă şi cam atât. Trec nevăzute şi nu produc nici un fel de vibraţii la mai mult de trei metri de locul unde s-au întâmplat. Dar artistul a mai bifat o expoziţie...nu se ştie niciodată când va fi de folos la CV. Se poate numi artă contemporană cea mai mare parte din ceea ce se mai produce în UAP-uri? Se poate, pentru că e făcută azi, nu pentru că e actuală, nici pentru că şi-ar trage sevele dintr-o bună ancorare în prezent a celui care o produce.

Într-o Românie artistică atât de plictisitoare este neaşteptat de îmbucurătoare atitudinea Institutului Cultural Român faţă de conflictul iscat de poneiul roz şi de decorul din jurul lui. Faptul că a dus o expoziţie de street art la New York şi faptul că o apără până în pânzele albe nu mă poate face decât sa răsuflu uşurată: miroase a schimbare şi în arta de la noi. Scandalul poneiului roz a încins spiritele – şi chiar dacă în spatele lui stă un conflict politic – e de bine. În acest punc al evoluţie scandalului nici nu mai contează dacă este vorba despre o expoziţie bună sau nu (aici intervine problema gustului şi al punctului de vedere personal). Poate că, vazută în contextul street art-ului internaţional, nu este nici măcar originlă – cu toate că cei trei artişti (Linda, Irlo şi Omar) au fost oarecum confirmaţi în acest statut de invitaţia pe care au primit-o de a contribui la crearea unei scenografii pentru o piesă pusă în scenă la teatrul 37 Arts din New York. Bravo lor! Faptul că unele personaje ca Bădin, Ciutacu, Gâdea şi Stan nu apreciază Freedom for Lazy People nu face altceva decât să îi crească foarte mult “cotaţia”. Să vedem ce va spune şi tătuca Păunescu, pentru ca tabloul să fie complet. Cu sacrificiul unor eventuale demisii sau demiteri din ICR, Antena 3 a făcut, pe termen lung, un enorm serviciu expoziţiei în particular şi artei contemporane româneşti în general. Le-au dat ocazia lui Patapievici şi curatorilor de la ICRNY să-şi explice demersul şi să expună nişte probleme fundamentale legate arta contemporană românească, într-un context în care atenţia mediei şi a publicului era aţintită asupra lor. Partea proastă este că n-au ştiut unde să se oprească. Conferinţa de presă de sub Cărtureşti ar fi fost suficientă. Nu mai era nevoie de prezenţa Corinei Şuteu şi a lui Cristi Neagoe în emisiunea lui Gâdea. Atitudinea crispată a lui Cristi Neagoe, – care nu prea a dat dovadă de abilităţile de comunicare pe care ar trebui să le deţină pentru funcţia sa din ICRNY – şi nu neapărat textele literare pe care le scrie sau pozele pe care le-a posta prietena lui pe Flickr, a fost cea care i-a redus din credibilitate. Era mult mai demn din partea celor de la ICR să nu intre într-un dialog direct cu anteniştii afoni într-ale artei contemporane. O abordare mai relaxată şi mai puţin încrâncenată a problemei ar fi fost mai inspirată.

Dar până una alta, poneiul cu svastică pe crupă îşi face loc în conştiinţa publică.

.

duminică, 30 martie 2008

fotografia social-fantastică mexicană

definiţia: -curent artistic/fotografic în care subiectele profund sociale sunt prezentate cu o sensibilitate aparte, având o aură aproape ireală
-comparabil cu realismul magic latino-american din literatură
locul: -Ciudad de Mexico
perioada: -anii '20-'30
contextul: -sfârşitu
l Revoluţiei Mexicane, climat favorabil militantismului social prin intermediul artelor frumoase
oamenii: Tina Modotti, Manuel Alvarez Bravo

Tina Modotti
http://www.comitatotinamodotti.it/



S-a născut în Italia, la Udine, în 1896. La 21 de ani emigrează în Statele Unite, unde în scurtă vreme ajunge să joace în primele filme mute de la Hollywood: The Tiger's Coat, Riding with death şi I can explain. Învaţă fotografie de la Edward Weston, a cărui influenţă este clar vizibilă în primlele imagini luate de Tina:






După 1923 se mută în Mexic şi intră în cercul artiştilor activi politic: Diego Rivera, Davis Alfaro Siqueiros, Clemente Orozco, Frida Khalo. Fotografiile ei vor deveni, din ce în ce mai mult, oglindă a problemelor sociale ale claselor defavorizate şi mijloace de propagandă comunistă:









Frida Kahlo şi Diego Rivera la manifestaţiile Partidului Comunist:



Manul Alvarez Bravo

Originar din Ciudad de Mexico, o va cunoaşte pe Tina în 1927 şi va fi introdus de ea în cercul artiştilor şi intelectualilor comunişti. Anii '30 din cariera sa sunt reprezentativi pentru fotografia social-fantastică:





duminică, 16 martie 2008

artă digitală în România

http://www.115.ro/ro/index.ht

Artă digitală= orice formă de artă care în procesul de creaţie trece prin calculator. Galeria 115 din Bucureşti o promovează, nu numai pe cea românească, dar şi pe cea a unor artişti străini. Ideea unei astfel de galerii îi apaţine Silvanei Bratu, curator principal şi lui Matei Apostolescu, unul dintre expozanţii principali.



joi, 13 martie 2008

portrete ale unor oameni celebri

http://www.masters-of-fine-art-photography.com/02/artphotogallery/photographers/karsh_yousuf_01.html

...printre aceştia: Andy Warhol, Albert Einstein, Alberto Giacometti, Fidel Castro. Sunt realizate de Yousuf Karsh, fotograf canadian de origine armeană. A devenit celebru, în 1941, prin portretul pe care i-l face lui Winston Churchill, cu ocazia vizitei acestuia la Ottawa:


Fotografia a ajuns, la rândul ei, unul dintre cele mai faimoase şi mai reproduse portrete.

if you go away- emiliana torrini

Povestea începe aşa:


cu Jaques Brel, în 1959

Ron McKuen traduce piesa în engleză:

If you go away on this summer day,
Then you might as well take the sun away;
All the birds that flew in the summer sky,
When our love was new and our hearts were high;
When the day was young and the night was long,
And the moon stood still for the night bird's song.
If you go away, if you go away, if you go away.
But if you stay, I'll make you a day
Like no day has been, or will be again;
We'll sail the sun, we'll ride on the rain,
We'll talk to the trees and worship the wind.
Then if you go, I'll understand,
Leave me just enough love to fill up my hand,
If you go away, if you go away, if you go away.
If you go, as I know you will, you must tell the world to stop turning
Till you return again, if you ever do, for what good is love without loving you,
Can I tell you now, as you turn to go, I'll be dying slowly till the next hello,
If you go away, if you go away, if you go away.
But if you stay, I'll make you a night
Like no night has been, or will be again.
I'll sail on your smile, I'll ride on your touch,
I'll talk to your eyes that I love so much.
But if you go, go, I won't cry,
Though the good is gone from the word goodbye,
If you go away, if you go away, if you go away.
If you go away, as I know you must,
There'll be nothing left in the world to trust,
Just an empty room, full of empty space,
Like the empty look I see on your face.
I'd have been the shadow of your shadow
If I thought it might have kept me by your side.
If you go away, if you go away, if you go away.

...după care o cântă o mulţime de oameni, care mai de care mai bine:

-Dusty Springfield:

-Tom Jones:

-Frank Sinatra:

-Terry Jacks:

-Patricia Kass:

-Cyndi Lauper:


...pentru ca în final Emiliana Torrini să-i găsească interpretarea supremă:


miercuri, 12 martie 2008

începuturile fotografiei româneşti

http://blog.alexgalmeanu.com/?p=750

În penuria de informaţii legate de acest subiect, orice e binevenit.
Aici: -o listă luungă,
-puţin text pentru Szathmari, Franz Duschek, Andreas D. Reiser, Franz Mandy,
-
imagini foarte faine.
Responsabil e tot Gâlmeanu, care le colecţionează, le scanează şi le pune pe blog.

alex gâlmeanu

http://www.alexgalmeanu.com/

Să fie cel mai bun fotograf de modă din România? Cu siguranţă e cel mai pe gustul meu, pentru:

-subtilitate



-rafinament



-umor



- şi idee





marți, 11 martie 2008

rediscovering sofa surfers

http://www.sofasurfers.net/

Ăsta-i site-ul oficial. Se pare ca n-au mai scos nimic de prin 2005 sau nu e acualizată pagina. Pentru mine sunt valabili oricum. :)

Au făcut în schimb, în 2006 muzică pentru filmul Life in Loops, remix după Megacities. Le-a cam ieşit!!!!


duminică, 9 martie 2008

Pedro Luis Raota

http://www.raota.com/

Raota este un fotograf argentinian pe care l-am descoperit în timp ce lucram la licenţă. Dacă mai ţin bine minte, citisem atunci că prin anii '70 a fost în România sau a câştigat un Salon de artă fotografică de la noi. Nu pot verifica informaţia pentru că nu mai am sursa. Oricum...imaginile mi se par prea puternice ca să nu-ţi rămână. Puternice din cauza subiectelor şi dramatice din cauza clarobscurului exacerbat. Cu o mare doză de eroism în ele.
Site-ul nu e foarte ok. Pare un site publicitar pentru marca raota, pe care probabil o exploatează fiul, fotograf şi el.




artişti în muzee


http://www.artcyclopedia.com/

-util pentru că poţi afla rapid prin ce muzee ale lumii sunt răspândite operele unui anumit artist
-pe de altă parte, poţi afla ce muzee de artă există într-un anumit oraş


ce se mai expune prin lume


http://www.artfacts.net/index.php/lang/1

-un ghid al expoziţiilor temporare de artă modernă şi contemporană din muzeele şi galeriile marilor oraşe
-util pentru cei care călătoresc şi vor să vadă şi artă
-util şi pentru cei care stau acasă şi vor să ştie unde şi ce se mai expune
-indexează peste 100 000 de artişti

sâmbătă, 8 martie 2008

Robert Leggat


http://www.rleggat.com/photohistory/index.html

Site-ul este realizat de Robert Leggat care dezvoltă în decursul carierei de profesor o teorie legată de importanţa fotografiei în procesul educaţional. Teza a fost publicată în cartea sa Photography in school: a guide for teachers. Pasiunea omului pentru istoria fotografie s-a materializat în acest site, un fel de curs introductiv destul de bine documentat, cu un număr mare de artişti prezentaţi, cu referinţe bibliografice, cu recomandări de muzee. Este sărac în imagini şi se opreşte la anul 1920 dar e de luat în seamă.